Si-ar trebui sa-mi duc sufletul undeva pe o insula insorita, sa vada si el ce-i caldura, ce-i linistea.Si l-as lasa acolo de n-as avea atata nevoie de el. Da ! Acolo ar fi cel mai fericit ! Sa-l gadile soarele toata ziua…sa-l poarte vantul sarat dintr-o parte in alta…sa fie usor, sa nu-mi mai poarte roaba cu pacate.

Dar nu-mi pot lasa sufletul sa se piarda departe de fiinta, ii voi gasi alt adapost. Un adapost in care sufletul sa mi se poata transforma inapoi in cheie…cheie spre libertate, spre iubire, spre naivitate.

…Urasc aceasta piatra…

Ma tin cu un mare dor dupa gustul de inghetata, dupa o floare prinsa in par, dupa rochiile vaporoase, dupa ochii mici de-atata soare. Si doar acolo mai raman toate aceste minuni…doar in sufletul meu de adult ce acum rataceste pe cararile batatorite ale copilariei . Si mi-e greu sa las totul sa se cicatrizeze, sa se transforme in amintire, intr-un coltisor de suflet.

Parca odata cu venirea toamnei, toate se maturizeaza, se racesc, chiar si oamenii…sentimentele.Toamna esti molesit, esti mofturos, toamna pupicii nu mai rezolva nimic si nici inghetata.

Vara…ma poarta cu sufletul intre raze, intre culori si miresme. Vara ma simt indragostita, ma simt copila. Vara sunt fericita cu adevarat !

J.J [Criminal Minds]

Prea multe ti-am refuzat, prea mult ai avut de asteptat dupa hotararile mele. Imi cer iertare!…si parca acum imi vine sa urlu ca ai avut dreptate, da..trebuia sa-mi caut orbeste fericirea, sa nu ma gandesc la consecinte. Dar e prea tarziu, si regretele nu ar face nimic bun, acum cand tu doar sa alergi ai vrea, asa cum mi-ai alergat departe de trup acum 8 ani. Ai vrut sa evadezi atunci, ai vrut sa fi liber…Dar eu te-am prins : “mai am nevoie de tine !”

Si poate eu sunt de vina ca te las, necunoscutule, neinteresantule, neiubitule, sa-mi dai sperante, sa cred ca in spatele obisnuitei tale ironii se ascunde doar personalitatea ta jucausa, glumeata si nimic altceva.Dar de ce sa-ti gasesc mereu  scuze, de ce sa imi imaginez mereu ceva mai departe decat realitatea, si aici nu pot sa dau vina decat pe mine..eu vreau mai mult mereu, eu trec de limite.

Mi-e frica!

Mi-e frica sa nu ma fi schimbat…de data asta definitiv! Sa devin ceea detest mai mult, sa alung naivitatea, sa iau o masca…sa ma las condusa de alt sentiment…