…This isn’t what I want, but I’ll take the high road. Maybe it’s because I look at everything as a lesson, or I don’t want to walk around angry. Or maybe it’s because I finally understand. There are things we don’t want to happen, but have to accept; things we don’t want to know, but have to learn, and people we can’t live without, but have to let go…
J.J [Criminal Minds]
Sufletului, aceasta piatra greoaie ,acum.
Prea multe ti-am refuzat, prea mult ai avut de asteptat dupa hotararile mele. Imi cer iertare!…si parca acum imi vine sa urlu ca ai avut dreptate, da..trebuia sa-mi caut orbeste fericirea, sa nu ma gandesc la consecinte. Dar e prea tarziu, si regretele nu ar face nimic bun, acum cand tu doar sa alergi ai vrea, asa cum mi-ai alergat departe de trup acum 8 ani. Ai vrut sa evadezi atunci, ai vrut sa fi liber…Dar eu te-am prins : “mai am nevoie de tine !”
Remember when you told me “some people should be in your life forever, and others just make an appearance”? Thanks for that. [Greek]
Simt cum mi se catara frica pe peretii fiintei( mele). Pe unde trece lasa o dara gri, apasatoare, care-mi murdareste verdele ce tremura a imperfectiune. Si iar gandurile mele se arunca intr-un vartej, iar eu nu stiu daca mi-e cald, rece , dulce sau amar sufletul.
Si poate eu sunt de vina ca te las, necunoscutule, neinteresantule, neiubitule, sa-mi dai sperante, sa cred ca in spatele obisnuitei tale ironii se ascunde doar personalitatea ta jucausa, glumeata si nimic altceva.Dar de ce sa-ti gasesc mereu scuze, de ce sa imi imaginez mereu ceva mai departe decat realitatea, si aici nu pot sa dau vina decat pe mine..eu vreau mai mult mereu, eu trec de limite.
Mi-e frica!
Mi-e frica sa nu ma fi schimbat…de data asta definitiv! Sa devin ceea detest mai mult, sa alung naivitatea, sa iau o masca…sa ma las condusa de alt sentiment…
